Nu are nici un sens

Nota: in Japonia exista un internet forum foarte mare numit  2channel, unde oamenii posteaza orice doresc sa discute liber si anonim.Istoria de mai jos a fost postata pe forumul dat. Titlul ''Nu are nici un sens'' i-a fost dat de un comentariu postat imediat dupa istorie.


--------------------------------------------------------------------------------
Eu merg mereu la scoala cu autobuzul,
autobuzul s-a intors la dreapta.
In autobuzul in care merg de obicei s-a intimplat ceva ciudat intr-o zi.
Pentru ca bunicuta ca de obicei era acolo,
el a mers pina la sfirsit. Pentru ca e dureros.

Si era ok atunci, dar o chestie gigantica care era ca o punga de hirtie dar nu facuta din hirtie era acolo, si ceva ca o minge era acolo, si multi multi oameni cu palarii erau acolo.
Nu e ciudat? Pentru ca mergea pe un drum normal.
Totusi,autobuzul mergea normal pentru o perioada lunga de timp
pina cind a intors la stinga si a frinat brusc.
Din cauza ca s-a oprit fara avertizare,omenii dinauntru si-au pierdut echilibrul si aproape au cazut.
Eu eram OK pentru ca stateam asezat.

Dar partea cea mai ciudata a fost chiar inainte sa ajung la scoala. Autobuzul mergea de obicei pe linga un parc mare,dar erau efectuate lucrari pe sosea, asa ca autobuzul a trebuit sa se intoarca si sa treaca de un tunel.

Si chiar atunci cind autobuzul a ajuns la mijlocul tunelului,dintr-odata,s-a oprit. Si normal ca m-am gindit ca e straniu.

Si inainte sa-mi dau seama,autobuzul ajunsese deja la statia din fata scolii. Ma gindeam: ''Oh? Asta a fost ciudat.''Oricum,m-am dat jos din autobuz si am mers la scoala ca de obicei.
Apropo,toti care erau in autobuz au murit.


__________________________________
Peste citiva ani,pe acelasi site a mai fost postata o istorie ce parea legata de aceasta.
Click aici pentru a vizualiza istoria

Cu unul mai mult

Era odata un student (sa-l numim "D") caruia ii placea la nebunie sa faca farse. De exemplu, cind D mergea la retaurant cu 3 prieteni, iar chelnerul intreba ''pentru 4 oamenii?'', D spunea; ''uitete mai atent,suntem 5 oameni!''
 D o facea des,asa ca oamenii credeau ca el chiar poate sa ''o'' vada. Dar noi stim ca D nu vedea nimic; el pur si simplu se amuza de reactia oamenilor. Oricit de mult il rugau prietenii sa inceteze, tot ce facea D era sa rida.

Intr-o zi D, care mereu minca impreuna cu cineva, s-a gindit sa manince singur asa, pentru o schimbare, si a mers de unul singur la restaurant.

S-a asezat la masa, si chelnerul a adus un pahar de apa pe care l-a pus in fata lui... si in fata scaunului opus lui D. ''Ciudat'', s-a gindit D. Nu era nimeni cu el la masa.
''Poate era cineva aici inainte ca eu sa vin, si chelnerul s-a gindit ca eram impreuna... Ma rog, daca vine cineva inapoi ma mut la alta masa''

Chelnerul a venit sa ia comanda. D a comandat spaghete.
Cind mincarea lui D a fost gata,toti oamenii plecasera din restaurant. Deja era clar ca chelnerul facuse o greseala.

Chelnerul a adus comanda,si spre marea dezamagire a lui D, a pus acelasi fel de mincare si in partea opusa.
''De ce pui 2 farfurii, daca eu sunt unicul de aici?'' l-a intrebat D nervos.
Chelnerul, mirat, s-a uitat repede in jurul sau. ''Ciudat! Sunt sigur ca erati doi.''
Apoi D a vorbit cu managerul,care era la usa atunci cind D intrase in restaurant, dar si acesta afirma ca D venise impreuna cu cineva. D s-a suparat foarte tare si a plecat din restaurant.

Acum cind a primit inapoi farsa pe care o juca chiar el, intelese cit este de neplacut. Si a jurat sa nu mai faca asa niciodata.

Dar acela era doar inceputul. De acum incolo, ori de cite ori iesea in oras, oamenii vedeau pe altcineva linga D. Oriunde nu mergea, pe oricine ar fi intilnit, D era vazut in doi cu alt om; chiar si intr-un tren foarte aglomerat oamenii faceau loc de ajuns pentru inca un om doar in fata lui D.

''Cineva ma urmareste..'' D nu mai putea sa reziste inafara casei sale.  Devenise paranoid,pierduse din greutate si devenise cu totul alta persoana.
Acest fel de viata a continuat multe luni la rind.
El statea inchis doar pentru a nu mai auzi de ''cealalta persoana''.

Trecusera zilele. Incetul cu incetul D incepu sa se convinga ca dupa asa un timp lung ''celalat'' a plecat altundeva. A iesit in lume pentru prima data. Aerul de afara era proaspat si placut.

D a intrat intr-un restaurant oarecare. Atmosfera vesela de acolo l-a relaxat un pic. Totusi, ii era frica sa se aseze la masa, asa ca s-a asezat la un colt liber al barului.

''Ma gindeam prea mult,'' isi spunea D in mintea sa. ''Nu avea de ce sa-mi fie frica.''
Se simtea minunat.

''Bine ati venit,'' a spus barmanul si a pus un pahar de apa in fata lui D.
Apoi a mai pus unul linga D; si altul dupa acela, iar apoi inca unul si inca unul
dupa,apoi altul,si altul......

Omul Verde

Ceva mai devreme,sora mea mai mare,care fugise de acasa cu zece ani in urma fara sa ne contacteze macar odata,s-a intors acasa la miezul noptii. Parintii erau plecati, si astfel eu eram unica persoana din casa la moment.

Sora mea parea speriata de ceva si tremura incontinuu. '' Te rog,nu ma lasa singura! Nu vreau sa merg inapoi! Nu vreau acolo!'' Plingea ea si se tinea de mine. Era disperata si intrase in panica, tot de ce am fost in stare este sa o duc in camera ei veche (care ramase neatinsa de la plecarea ei) si sa o culc pe pat.

Crezind ca o va calma,am spus '' Iti voi aduce ceva de baut,'' si am incercat sa ies din camera. Sora mea a strigat '' Nu pleca! Te rog,te implor,nu pleca! Mi-e frica! Ma teeeeeem!!!!''

In acelasi moment in care am iesit din camera,usa s-a inchis in spatele meu de una singura. Dinauntrul camerei am auzit-o pe sora mea tipind, ''Aaaaagrrrgh!! Omul verde vine! Omul verde vine! El vineeeeeee!!''

Cind am reusit in sfirsit sa deschid usa,sora mea disparuse deja. Am cautat-o sub pat,in dulap,dar nu era nici urma de ea.Inca ii avem papucii la usa. Nu a fost un vis. Ea pur si simplu a disparut.

Cap-Mare O

Cu citiva ani mai inainte mi-am amintit de un sat pe care l-am vizitat mai demult. Satul era foarte prietenos si l-am descoperit calatorind de unul singur. Am stat acolo peste noapte si m-am simtit ca la mine acasa,intrucit oamenii erau foarte ospitalieri si draguti. Pentru un motiv oarecare am simtit o dorinta arzatoare de a ma reintoarce acolo.

Posed o memorie foarte buna si eram destul de increzut ca imi aduceam aminte drumul. Ajuns linga sat am zarit din masina un semn cunoscut; daca imi aminteam corect, pe el trebuia sa scrie ''__ km spre __ (numele satului).'' Dar spre marea mea surpriza tot ce scria pe semn era ''Cap-Mare O.'' La vederea semnului am avut un semntiment neplacut insa am decis sa continui.

Ajuns in sat, l-am gasit gol, iar casele ingropate in buruieni. Eram total nedumerit si ajunsesem la punctul de a iesi din masina cind am vazut, la circa 20 de metri departare,ceva ce arata ca un om cu un cap foarte mare iesind din arbusti.
Poftim? Ce e asta? Cit timp incercam sa gasesc o explicatie logica a ceea ce avem in fata ochilor,am vazut alte creaturi similare venind apre mine; mai mult de atit, mergeau spre mine miscindu-se intro maniera grotesca, cu miinile inca stind prin parti nemiscate, iar capurile miscindu-se dintr-o parte in alta...

Eram bucuros ca nu am parasit masina.
Am lasat masina sa fuga inapoi la viteza luminii si in scurt timp eram inapoi pe drumul principal. Mai apoi m-am uitat pe harta, insa locatia satului pe care il vizitasem si locul in care am ajuns in acea zi era aceeasi. Oricum, nu cred ca voi mai incerca sa merg acolo vreodata.

In statia de metrou

Va rog sa nu copiati/postati lucrarile mele pe alte site-uri fara permisiune.

Intr-o seara de vara am fost nevoit sa lucrez pina tirziu in oficiu impreuna cu colegul meu.Deodata acesta a spus, ''Pot sa aud niste sunete ciudate,dar tu?'' ''Chiar?Sincer sa fiu nu aud nimic.'' i-am raspuns eu.''Nu,cu siguranta aud ceva,'' a spus el. ''Parca ar fi o femeie plingind...''
M-am oprit din dactilografiat si incercam sa ascult.Totusi,nu puteam auzi nimic inafara de un vuiet distant in cer....era tunetul.Tunetul era ceva de temut.Daca aveam pana de curent,tot lucrul nostru de pina acum se duce pe apa simbetei,si in cel mai rau caz poate fi afectat si computerul.Nu eram nici pe aproape de a termina lucrul,insa am decis sa ne oprim aici si sa mergem acasa.

Colegul meu era ezitant cind venea vorba de mers singur acasa,insa casele ne erau in directii diferite,asa ca nu puteam sa-l ajut cu nimic.Ne-am luat adio in fata oficiului si am luat linia Meijo de la statia Sakae(*).Azi,la lucru a fost obositor,ca de obicei...Cum oftam,am auzit picuratul ploii.''La naiba!Ploua.Si nici macar nu am o umbrela.'' Ma gindeam care e cel mai apropiat supermarket de linga statia Hibino la care ma dadeam jos.

Metroul a ajuns la Kaneyama.Toate metrou-rile de pe linia de noapte mergeau la Aratamabashi asa ca a trebuit sa ma dau jos acolo pentru a schimba trenul.Am calcat pe platforma.Apoi dintr-o data m-a ''fulgerat'' un gind.Ploaie?In metrou?


____________________________________________________________

* Toate statiile mentionate aici sunt din Nagoya,una din cele mai prospere si mari orase din Japonia.







original link: http://sayainunderworld.blogspot.com/2007/09/in-underground.html

Intr-o zi ploioasa

Va rog sa nu copiati/postati lucrarile mele pe alte site-uri fara permisiune.

Asteptam la intersectie ca semaforul sa arate verde pentru a trece strada.Pe partea opusa am observat un barbat stind exact ca mine,doar ca intreg corpul ii era invaluit intr-un fel de ceata neagra.Nimeni in jurul lui nu parea sa observe asta.''Doamne,nu arata a bine,'' m-am gindit si am incercat sa trec pe linga el ascunzindu-mi fata sub umbrela,cind el, trecind pe linga mine mi-a soptit ''Ai vazut,nu-i asa?'' Eram îngrozit.Sincer.

original link: http://sayainunderworld.blogspot.com/2007/09/on-rainy-day.html

şifonierul

Va rog sa nu copiati/postati lucrarile mele pe alte site-uri.Multumesc mult.

*''Eu''=nu Anna

Aceasta intimplare a avut loc cind eram inca in scoala primara.
Aveam grija de fratele meu mai mic cit timp parintii erau plecati.In scurt timp ne-am plictisit  si am decis sa jucam de-a v-ati ascuneselea.

Eu trebuia sa caut primul,si astfel m-am dus dupa fratele meu.Am intrat in dormitorul parintilor si am deschis un şifonier plin de haine.Mi-am bagat mina in el si imediat o alta mina mi-a prins-o de dinauntru.


Incercasem sa-l trag afara tipind ''Hey,iesi odata!''Dar nu vroia sa iasa oricit se mult trageam.
Se ascundea dupa toate hainele si nu scotea un sunet.Asa ca am inceput sa ma intreb care e problema lui.

Apoi o voce m-a intrebat din spate: ''ce faci aici?'' Era fratele meu mai mic linga usa camerei.Am panicat 
si m-am eliberat,apoi amindoi am iesit repede din casa.

Este de inteles ca nu am mai intrat pina au venit parintii inapoi.
Ce a fost mina aia?Ii apartinea unui hot,sau...?

Original link:http://sayainunderworld.blogspot.com/2007/09/wardrobe.html

Ei nu se mai intorc

*Va rog sa nu copiati sau sa postati lucrarile mele pe alte site-uri fara permisiunea mea.Multumesc.
_____________________________________________________________________________________________


Un grup de liceeni, 4 fete si 4 baieti s-au intilnit intr-o casa pentru a-si spune unii altora povesti cu fantome.S-a lasat noaptea si ei au decis sa mearga si sa faca kimo-dameshi*.Insa motivul principal pentru aceasta nu era de a testa curajul ci pentru a putea sa faca perechi fata-baiat.Nu prea conta locul asa ca au decis sa mearga la liceul lor**.

Cladirea liceului era foarte batrina;avea circa 100 de ani***.In intuneric,cladirea arata mult mai formidabil decit in lumina zilei.
Grupul s-a despartit in 4 perechi.Nu puteau merge inauntru asa ca tot ce aveau de facut era sa inconjoare scoala o data,fapt care ar lua in jurul la 20 de minute.
Grupul avea dispozitia la maxim asa ca odata cu plecarea primei perechi se auzeau multe risete si tachinari.

Au trecut 20 de minute,apoi 30...Dar perechea nu mai aparea. ''Ma intreb ce fel de lucruri faca aia doi de unii singuri?''a spus a doua pereche rizind apoi au plecat si ei in intuneric.Insa,la fel ca in primul caz,nu s-au mai intors.

Mai tirziu cei ramasi au inceput sa se simta neplacut.

La plecarea perechii a treia,acestia i-au asigurat pe ultima pereche ca vor veni inapoi,si mai mult de atit,ii vor aduce si pe ceilalti.Si totusi,nici asta nu s-a intimplat,caci a disparut si perechea a treia.

Trecusera aproximativ 2 ore de cind prima pereche a plecat.Fata din perechea ramasa s-a speriat si a izbucnit in lacrimi.Partenerul i-a spus ''Nu-ti fa griji.Ma duc acolo de unul singur ca sa aflu ce se petrece acolo.Daca nu ma intorc in 30 de minute mergi drept la politie.Nu ma astepta,bine?''Si baiatul s-a pornit spre scoala.

Nici el nu s-a intors;chiar si asa,fata l-a asteptat plingind timp de o ora.Apoi a mers la politie.Acestia au acompaniat-o inapoi la scoala,desi nu au putut gasi la inceput locul disparitiei.Abia atunci cind se crapa de ziua au ajuns la cladirea veche a unui gimnaziu nefolosit.

La intrarea politiei acolo,ei au observat ca usa de la baie era deschisa;cind sa intre inauntru i-au gasit pe disparuti,toti spinzurati de pod.Toti erau morti.Din marturiile fetei ce a supravietuit,cei 7 nu aveau nici un motiv sa se sinucida.Dar nici o davada de omor nu putea fi gasita,asa ca cazul a fost inchis,fiind considerat un incident de isterie in masa.Faptul curios este,scoala nu era cunoscuta pentru povesti cu fantome de orice fel.



_________________________________________________________________________________


*Kimo-dameshi poate fi tradus ca test al curajului.De obicei locul desfasurarii acestuia este inlocuri presupus bintuite,de unul singur sau in grupuri mici.La intoarcere participantii sunt uneori rugati sa arate o dovada a aventurii lor.Este un joc popular printre tineri si deseori jucat vara.

**Scolile in Japonia au propriile istorii asociate cu ele.Nu stiu din ce motiv,insa acolo unde se aduna multi oameni mereu apar zvonuri ciudate.In timpurile razboiului sau a catastrofelor naturale scoala a fost mereu consierata locul in care oamenii isi cauta un refugiu;probabil ca aceasta e alta cauza pentru a fi invaluita de povestiri intunecate.
Totusi,exista ceva terifiant intr-o cladire mare care in timpul zilei este galagioasa si plina de oameni,iar,in contrast,pe timpul noptii aproape goala.

***Cladirile de aproximativ 100 de ani pot fi vazute des in Japonia.Acolo majoritatea cladirile sunt facute din lemn si astfel pot fi greu de pastrat.Ca natiune,japonezii sint mereu atacati de cutremure,asa ca o cladire din piatra nu e practica pentru ei.


Original link:http://sayainunderworld.blogspot.com/2007/08/they-do-not-come-back.html

Un incident Pe un munte inzapezit

*Va rog sa nu copiati sau sa postati lucrarile mele pe alte site-uri fara permisiunea mea.Multumesc.
__________________________________________________________________________________________

Un fotograf plecase impreuna cu asistentul sau pe un munte inzapezit,cu misiunea de a face fotografii pentru un articol de ziar.

Locul cazarii lor era la o cabana,dar la citeva zile asistentul s-a ranit intr-un accident.

In acel moment lucrul inca nu era sfirsit si ei simteau ca nu pot pleca acasa pina nu il termina.Asa ca au decis sa ramina pe munte.

Totusi,leziunea asistentului se agrava tot mai mult,pina cind,peste veo doua zile acesta a decedat.

Chiar si in asa situatie fotograful nu pleca acasa.El era foarte obsedat de lucrul sau si sa il lase nefinisat era ceva imposibil.Astfel a luat decizia de a-si ingopa asistentul linga cabana si sa continuie proiectul de unul singur.

In urmatoarea dimineata,cind s-a trezit,corpul mort al asistentului era culcat linga el. ''Sunt sigur ca l-am ingropat.....'' Se gindea el nedumerit. Apoi l-a mai ingropat odata inainte sa faca pozele.

Insa in urmatoarele dimineti se intimpla acelasi lucru.In ultima sa zi acolo,decise sa plaseze camera linga sacul lui de dormit si sa o lase prornita pentru a vedea ce se petrece in timpul noptii.Dimineata,corpul neinsufletit era linga el,exact dupa cum se asteptase.L-a ingropat din nou,apoi a coborit de pe munte.

Ajuns acasa s-a apucat sa developeze fotografiile de aseara.
In fotografii vedea pe cineva aprinzind lumina,iesind din cabana,carind corpul inapoi si culcindu-l linga sacul de dormit - si acea persoana nu era nimeni altcineva decit fotograful insusi.

Original link : http://sayainunderworld.blogspot.com/2007/08/incident-on-snowy-mountain.html

Un Telefon la Miezul Noptii

(!Atentie!--- ''eu'' it text nu sunt eu (traducatorul),ci un om anonim care este autorul istoriei)

Aceasta istorie este bazata pe fapte reale traite de mine,asa ca nu vor fi explicatii la sfirsit.Chiar si asa,m-a speriat pina in maduva oaselor asa ca am crezut ca vei fi interesat sa o asculti.

S-a intimplat cu vreo 3 ani in urma.Era prima mea vara de cind am inceput universitatea si traiam de unul singur.Inainte nu simteam nevoia celularului,caci cind eram la scoala/liceu,aveam un telefon acasa si il puteam folosi pentru o mica convorbire secreta cu prietena mea sau ceva de genul.La universitate,totusi,toti purtai celulare si m-au convins despre utilitatea lui,astfel mi-am luat si eu unul.Acum nu-mi pot imagina viata fara el.Oricum,aceasta istorie va iimplica si celularul.

Era intre 2 si 3 noaptea.Telefonul meu mobil a inceput sa sune dintr-o data.Fiind un student,nu era neobistnuit sa primesc vreun apel la ore ciudate---dar era cam tirziu si inca nu eram obisnuit cu vibratiile si sunetul telefonului in mijlocul noptii,asa ca am sarit din pat cautind telefonul panicat .

''Alo?'' Am spus eu.

''..zzz...z......z.'' Nu aspundea nimeni.

'' ...Aloooo?''

''...zz.......z....''

Iar nici un raspuns

Tot ce puteam auzi era sunetul unei ploi puternice.Oriunde era persoana ce ma suna,acolo ploua cu galeata.Si probabil era foarte frig.Acest fel de ginduri imi treceau prin minte cit timp incercam sa primesc un raspuns.Nu ma gindeam sa termin convorbirea si sa merg la culcare,caci inca eram somnoros si nnu gindeam limpede.Nu stiu cit timp mi-a luat,dar intr-un final am auzit o voce.Era vocea unei femei mature,probabil de vreo 30 de ani.

''Aalloooooooo?'' am spus pentru a suta oara.

''Salut!Nu stii unde ar putea fi telefonul meu?'' a spus femeia.

''Ce?Telefon?''

''Da,telefonul meu celular!Mi-am pierdut celularul!''

'' Eh....ce pacat...''

''Sunt blocata in mijlocul unui munte!Vin la tine chiar acum!''

''Ce?Munte?Ce vrei sa spui??''

Beep beep beep....

Femeia a inchis inainte ca eu sa pot intelege ce se petrece.

Pentru citeva momente am stat acolo,pietrificat,apoi un gind m-a lovit ca fulgerul si m-am trezit in citeva secunde.

Numarul de pe care sunase incepea cu 090 (nota : 090 sunt primele 3 cifre standarte folosite l ainceputul unui numar de celular japonez),si in plus nu aveam nici o idee de cine era persoana data.Odata ce mi-am pus mintea in miscare mi-am dat seama de multe ciudatenii despre telefonul primit.Deci,ea e in mijlocul unui munte,in ploaia asta,la aceasta ora?Cum a sunat de acolo?Mobil?Nu a spu ea ca si-a pierdut mobilul?Poate era telefonul altcuiva?Cum a ajuns pe muntele ala?Cu masina?Dar puteam auzi curat ploaia aia nebuna...era afara?De ce?Cum?Ce?Acum chiar incepeam sa intru in panica.Apoi mi-am aminit ultimele ei cuvinte si m-a luat cu friguri: Vin la tine chiar acum.

Intr-un moment am fost afara din casa si fugeam la un prieten,Am stat la casa lui toata noaptea cu luminile aprimse.

Ce s-a intimplat in urmatoarea dimineata m-a socat total.Eram supra obosit de la insmonie toata noaptea si m-am dus acasa sa dorm putin.Dar cind am ajuns acasa,toata intrarea era plina de urme............murdare si ude inca............atunci si acolo mi-am schimbat setarile telefonului,blocind numarul dat.Apoi am mers drept la casa prietenului meu sa dorm  acolo.

Acesta este sfirsitul istorieimele.La putin timp dupa incident,mi-am stricat din intimplare mobilul si toata informatia din el s-a pierdut.Pina in aceasta zi nu pot intelege ce a insemnat acel telefon.Oricine ar fi fost persoana care m-a sunat----o fantoma sau un psihopat---aceasta experienta a fost foarte deranjanta pentru mine.Cind le povestesc prietenilor mei istoria,ei spun ca ar fi trebuit sa o sun inapoi,insa nu cred ca ei ar face asta daca ar fi in locul meu.Unele lucruri trebuie lasate in pace....dupa cum spune un vechi proverb ''Inteleptul nu se va lasa niciodata in pericol''.

original link: http://sayainunderworld.blogspot.com/2007/08/strange-call-in-midnight.html